Mai tii minte cand erai copil si
venea Craciunul, si mintea iti era plina de idei pentru cadouri
care ai fi vrut sa le faci pentru ei, unele mai grozave ca altele? Si incercai
sa le faci, inarmat cu rabdare si entuziasm, sigur pe tine si pregatit sa muti
muntii. Ce curaj grozav aveai! Erai convins de victorie, nimic nu iti statea in
cale. Si venea ziua cea mare, iar cu ochii mari de entuziasm, intindeai cadoul,
impachetat mai mult sau mai putin, cu o funda mare legata un pic stramb. Si
apoi venea, stralucitor ca soarele, momentul cel mai asteptat:
Zambetul!
Atunci
stiam ca totul e bine, ca suntem iubiti si acceptati. Imperfecti, cu gandul la
urmatoarea boacana, zgariati in genunchi de cand am cazut in parc alergand dupa
o minge si sinceri in inocenta noastra.
Si dupa multi multi ani, cand vine
perioada sarbatorilor si oferim cadouri, ne dorim sa simtim din nou acea
caldura, acea siguranta ca totul e bine si suntem acceptati si iubiti. De aceea
ne dam peste cap cautand cadoul perfect, ne enervam in aglomeratie si aproape
ca renuntam cand mai avem doar un pic. Pentru ca vrem cu disperare sa stim ca
suntem apreciati si ca oamenii nostri dragi, stiu fara nici o urma de indoiala
ca ii apreciem si ii iubim.
Craciunul este unul din acele
momente din an, in care ni se ofera din nou sansa de a arata si celebra iubirea
noastra pentru cei dragi. Dar cred ca unii din noi, au uitat adevarata
semnificatie a cadoului. Poate ca au fost dezamagiti si raniti de prea multe ori incat nu
mai simt nevoia sa treaca prin goana pentru cadoul perfect. Si aleg solutiile
cele mai neutre, de teama sa nu fie raniti de dezamagirea celuilalt...din nou. Pentru ca sa fim sinceri, e greu. Si nu oricine aprecieaza eforturile noastre asa ca poate nu merita...Sau poate ca cineva ne-a spus vreodata ca nu suntem capabili sa cream, ca nu ne pricepem si nu suntem talentati. Iar noi am ajuns sa credem asta. Si sa ne fie frica sa gresim.
Dar stiti ce? Poate ca a venit timpul sa ne aducem aminte ca suntem curajosi,
si ca putem creea. Am putut dintotdeauna. Cand eram mici, reuseam. Si nu ne era frica sa gresim. Eram dispusi sa incercam.
Esti pregatit sa fii vulnerabil din nou? Sa risti, poate chiar sa gresesti de cateva ori pana reusesti? Sa iti prezinti sufletul, intr-un cadou ambalat mai mult sau mai putin, cu o funda mare legata un pic stramb?
Esti pregatit sa fii vulnerabil din nou? Sa risti, poate chiar sa gresesti de cateva ori pana reusesti? Sa iti prezinti sufletul, intr-un cadou ambalat mai mult sau mai putin, cu o funda mare legata un pic stramb?
Aceasta este provocare mea pentru
tine.
Ai vrea sa risti un pic, sa simti din nou acei fluturi in stomac cand
intinzi un cadou, emotia si asteptarea reactiei din partea celuilalt? Iar tu, cel care primesti un cadou creat de mana, esti pregatit sa iti deschizi sufletul, si sa vezi inima din cutia ambalata cu o funda mare dar un pic stramba?
Secretul este ca aprecierea si
iubirea, vine din interiorul nostru, si cand suntem pregatiti sa fim din nou
vulnerabili, sa coboram din zidurile de protectie din jurul nostru si sa ne
aratam asa cum suntem, un pic ciufuliti, in pijamale mai largi si nesiguri, o
sa fim uimiti. Pentru ca si celalalt este la fel ca noi, la fel de ciufulit si
nesigur, la fel de dornic sa fie apreciat si iubit. Iar cadourile create de
mana, poarta un mesaj extrem de puternic:
“Tin la tine, te apreciez si te accept. Am petrecut timp cautand ceva ce ti-ar
placea, si apoi l-am facut singur, cu mainile mele, doar pentru tine. Mi-a fost
poate un pic greu dar as vrea sa stii ca meriti iubirea si timpul meu.”
Ce-ar fi daca de acest Craciun,
terenul comun pe care ne intalnim sa ne dam cadouri create de noi insine, este
unul al sinceritatii, vulnerabilitatii si nesigurantei? Poate vom starni mai
multe zambete ...